Evaluare și intervenție prin neurofeedback la copiii cu ADHD

EVALUARE ȘI INTERVENȚIE PRIN NEUROFEEDBACK LA COPIII CU ADHD

Autor: Elena Alexandra STOICA

Coordonator: conf. Adela Moraru

Abstract: In this paper I have chosen to discuss the controversies and problems of attention deficit hyperkinetic syndrome and the applicability of neurofeedback therapy in symptom relief. I propose a formulation focused on the proposed hypotheses and objectives, and I will describe a system that shows the factors that contribute to increasing the quality of life of people with ADHD. ADHD spectrum has been the main clinical application of neurofeedback for over thirty years. In Chapter 2, the review of early research history established that traditional SMR-beta EEG biofeedback protocols were quite effective in managing the canonical symptoms of ADHD. Our role in this development is covered in detail in two book chapters dating back to 1999.1,2 Six comparison studies have now been done that unanimously find essential equivalence between classical EEG training and state-of-the-art pharmacological management. These comparisons have typically been based on the results of continuous performance tests of attention (CPT), which primarily test inattention and impulsivity. These tests do not give us a control for the hyperactivity or distractibility component, for which they must rely on the observations of parents, teachers, or trained observers. These have their obvious shortcomings. However, the essential findings are no longer in doubt. Neurofeedback is competitive with standard medical treatment in the management of ADHD.I believe that the orientation towards alternative and augmentative therapies can only be beneficial in correlation with classical therapies Keywords: ADHD, attention deficit hyperkinetic syndrome medical treatment

Înțelegerea undelor cerebrale în neurofeedback 

Inregistrarea modelelor de unde cerebrale în terapia/antrenamentul cu neurofeedback este primul pas pentru a dezvălui disfuncția activității cerebrale și pentru a o regla spre a obține starea optimă a undelor cerebrale după bunul plac. La baza tuturor gândurilor, emoțiilor și comportamentului nostru, se află comunicarea dintre neuroni din creierul nostru. Activitatea cerebrală se schimbă sub influența gândurilor, emoțiilor, diferitelor tulburări etc. și provoacă schimbări în comportamentul și sănătatea noastră. Neuronii comunică între ei prin semnale electrochimice care pot fi măsurate ca niște tipare de undă numite unde cerebrale. Ele pot fi măsurate prin electroencefalografie (EEG), o metodă neinvazivă de înregistrare a activității electrice utilizând senzori atașați la nivelul scalpului. Există cinci modele principale de unde cerebrale: DELTA, THETA, ALPHA, BETA și GAMMA. Fiecare stare de undă cerebrală corespunde unei stări diferite de conștientizare. În mod normal, “intrăm și ieșim” continuu din aceste diferite stări ale undelor cerebrale pe tot parcursul zilei și nopții. Toate stările undelor cerebrale sunt esențiale, dar ar trebui experimentate în mod adecvat - la anumite momente și într-o anumită proporție. Frecvențele undelor cerebrale sunt măsurate în Herți (Hz), adică cicluri pe secundă. Cu cât sunt mai multe cicluri pe secundă, cu atât este mai mare valoarea în Hz. Când undele cerebrale mai lente sunt dominante, ne putem simți leneși, neatenți, deprimați sau visători. Când frecvențele mai mari abundă, suntem angajați în gândire critică, hiper-vigilență sau anxietate, dar pot duce și la coșmaruri, hipervigilență și comportament impulsiv.( Kamiya, 2011)

Rolul și tipurile undelor cerebrale în neurofeedback

Înțelegerea undelor cerebrale, a tipurilor, a tiparelor de variație, cu manifestările lor clinice adecvate, este de o importanță capitală pentru a organiza o instruire / terapie eficientă în neurofeedback. În funcție de tipurile de unde cerebrale din antrenamentul de neurofeedback, există două direcții clasice de bază. Se concentrează fie pe undele cerebrale de frecvențe joase (alfa sau teta) în neurofeedback, pentru a consolida relaxarea și concentrarea, fie se pune accent pe undele cerebrale de frecvențe înalte (beta scăzute, beta) în neurofeedback, pentru întărirea activării, organizării și inhibării distractivității.

Protocoalele de tratament Neurofeedback se concentrează în principal pe antrenamentul / tratamentul alfa, beta, delta, teta și gamma sau o combinație a acestora, cum ar fi raportul alfa / teta, raportul beta / teta etc.. (Sterman, LoPresti, & Fairchild, 2010).

Undele Delta (1-4 Hz) sunt unde cerebrale lente, care încep să apară în stadiul 3 al ciclului de somn și, până în stadiul 4, domină aproape toată activitatea EEG. În acest stadiu, vindecarea și regenerarea sunt stimulate și sunt considerate esențiale pentru proprietățile de restaurare ale somnului. Un exces de valuri delta atunci când o persoană este trează, poate duce la dizabilități de învățare și tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și poate face extrem de dificilă concentrarea. S-a constatat că indivizii cu diferite tipuri de leziuni cerebrale produc unde delta în orele de veghe, ceea ce face extrem de dificilă îndeplinirea sarcinilor conștiente. Somnambulismul și vorbirea tind să apară în timp ce producția de delta este mare. (Sterman, LoPresti, & Fairchild, 2010).

Undele theta (4-8 Hz) sunt implicate în special în visarea de zi și în somn. Teta corticală este observată frecvent la copiii mici, dar la copiii mai mari și adulți, tinde să apară în timpul stărilor de meditație, somnolență sau somn. În theta, suntem într-un vis; imagini vii, intuiție și informații dincolo de conștiința noastră din conștiența normală. Acolo ne ținem temerile, istoria tulburată și coșmarurile. Theta este poarta noastră către învățare, memorie și intuiție. În theta, simțurile noastre sunt retrase din lumea externă și se concentrează asupra semnalelor provenite din interior. Când suntem treziți, nivelurile excesive de theta pot avea ca rezultat simțirea împrăștiată sau visătoare de zi și este frecvent raportat în ADHD. Se crede că prea multă theta în emisfera stângă duce la lipsa de organizare, în timp ce prea multă theta din emisfera dreaptă duce la impulsivitate. Theta la persoanele cu tulburări de atenție este adesea văzută mai mult spre partea din fata a creierului. (Sterman, LoPresti, & Fairchild, 2010)

Undele alfa (8-12 Hz) domină în momentele de gândire liniștită și similare cu stările meditative. Undele cerebrale alfa sunt prezente în relaxarea profundă și, de obicei, atunci când ochii sunt închiși. Este un moment optim pentru a programa mintea pentru succes și, de asemenea, vă mărește imaginația, vizualizarea, memoria, învățarea și concentrarea. Undele alfa ajută la coordonarea mentală generală, calmul și vigilența, integrarea minții /corpului și învățarea. Creierul produce în mod constant magnitudini mai ridicate ale undelor alfa atunci când se află într-o stare inactivă. Acesta este motivul pentru care alfa este uneori denumită undă cerebrală inactivă. Unele studii au susținut că ritmul alfa are două subseturi: alfa inferior, în 231 intervalul 8-10 Hz, și alfa superior, în intervalul 10-12 Hz. Se crede că alfa inferior este legat de amintirea acțiunii în memoria semantică, ceea ce nu este cazul pentru alfa înalt. Atunci când creierul este sănătos și bine reglat, produce mai multe unde alfa pe dreapta decât pe partea stângă. Vocea Alpha este intuiția ta, care devine mai clară și mai profundă cu cât te apropii de 7,5 Hz. Ritmul alfa este cel mai proeminent în derivările occipitale și atenuat prin deschiderea ochilor. Alfa tinde să fie cel mai înalt în emisfera dreaptă și prea puțin alfa în emisfera dreaptă se corelează cu comportamente negative, cum ar fi retragerea socială. Acest lucru se observă și la persoanele cu depresie, în special cu prea mult alfa frontal. Alfa este implicat în inhibarea activă și adecvată a căilor senzoriale irelevante. (Sterman, LoPresti, & Fairchild, 2010)

Undele beta (12-30 Hz) reprezintă starea noastră normală de veghe a conștiinței, atunci când atenția este îndreptată către sarcinile cognitive și lumea exterioară. Beta este o activitate cu „val rapid” și este dominată atunci când suntem atenți, conștienți și ne angajăm în rezolvarea problemelor, luarea deciziilor și activitatea mentală focalizată. Se consideră că ritmul beta redus, sau așa-numitul ritm senzorimotor (SMR) (12-15 Hz) este „inactiv rapid” sau “ căzut pe gânduri - în așteptare”. Reflectă vigilența mentală, relaxarea fizică și strâns legată de disponibilitatea pentru acțiune și ascultarea atentă. Beta (15-20 Hz) reflectă implicarea ridicată și descoperirea activă a lucrurilor, gândirea, concentrarea, atenția susținută, tensiunea, vigilența, emoția. Beta înaltă (20-30 Hz) este o gândire extrem de complexă, care integrează experiențe noi, anxietate ridicată sau entuziasm. Procesarea continuu de înaltă frecvență nu este o modalitate eficientă de a ne conduce creierul și poate duce la tensiuni și dificultăți de relaxare și, dacă este prezentă pe timp de noapte, poate duce la dificultăți de relaxare a minții și adormire. Undele beta tind să domine în emisfera stângă și prea mult beta pe dreapta poate fi corelat cu mania. Creierul produce, în mod constant, magnitudini mai mari de unde beta atunci când este concentrat extern, alert, implicat în raționamente critice, gândire și concentrare. Beta reprezintă cea mai rapidă viteză de procesare, și atunci când creierul este bine reglat, produce mai multe unde beta pe stânga decât pe partea dreaptă. În timp ce undele cerebrale beta sunt importante pentru o funcționare eficientă pe tot parcursul zilei, ele se pot traduce și în stres, anxietate și neliniște. (Kamiya, 2011)

Undele cerebrale gamma (30-100Hz) au cele mai mari frecvențe dintre orice undă cerebrală, oscilând între 30 și 100 Hz. Acestea sunt asociate cu concentrația maximă și niveluri ridicate de funcționare cognitivă. O explozie sincronă de lățime de bandă gamma a fost găsită în timpul momentelor „ah-ha”. Nivelurile scăzute de activitate gamma au fost legate de dificultăți de învățare, procesare mentală afectată și memorie limitată, în timp ce activitatea gamma mare este corelată cu un IQ ridicat, compasiune, memorie excelentă și fericire. Undele cerebrale gamma au în prezent o valoare clinică limitată, deoarece se susține că nu poate fi măsurată în mod eficient folosind tehnologia EEG actuală, din cauza contaminării musculare. Deși cercetările promițătoare au sugerat ca instruirea Gamma poate fi implementată cu succes pentru a spori inteligența, aceasta nu va fi de folos clinic adecvat până când această problemă a tehnologiei nu va fi rezolvată. (Sterman, LoPresti, & Fairchild, 2010)

Neurofeedback-ul ca intervenție non-farmacologică pentru gestionarea ADHD

Neurofeedback-ul (NFB) ca intervenție non-farmacologică pentru gestionarea ADHD utilizează elemente terapeutice comportamentale cognitive pentru a avea acces la și a practica activitatea creierului. De fapt, mai multe organizații din întreaga lume analizează afirmațiile ca neurofeedback-ul funcționează la fel de bine ca și farmaceuticul atunci când vine vorba de a ajuta copiii cu ADHD. Un curs de sesiuni de Neurofeedback poate avea același efect ca aportul continuu de medicamente psihostimulante, cum ar fi Ritalin, de exemplu. Cu toate acestea, beneficiul 232 Neurofeedback este că tratamentul continuu este rar necesar după durata cursului și medicamentele pot fi evitate cu totul. Funcționarea creierului și comportamentul unei persoane sunt conectate. (Sonuga-Barke și colab., 2013; Daley și colab., 2014) Schimbările de comportament pot schimba creierul , iar schimbările din creier pot schimba comportamentul. Neurofeedback-ul își propune să schimbe comportamentul unei persoane schimbându-și creierul. Cu neurofeedback-ul, este posibil să se antreneze creierul într-un mod pozitiv, natural. Scopul neurofeedback-ului este creșterea capacității creierului pentru undele beta, diminuând în același timp frecvența undelor delta și theta. Cel mai recent, studiile clinice au obținut rezultate interesante care atestă atât prezența unor modele EEG unice în creierul ADHD, cât și eficacitatea protocoalelor de suprimare a teta / îmbunătățire beta și de suprimare a teta / de îmbunătățire alfa privind reducerea simptomelor ADHD (a se vedea descrierile detaliate ale protocoalelor NFB. În antrenamentul teta / beta , scopul este scăderea activității în banda teta (4- 8 Hz) și creșterea activității în banda beta (13-20 Hz) a electroencefalogramei (EEG) care corespunde stării de alertă și focalizare, dar în același timp și relaxat. Astfel, această paradigmă de antrenament abordează aspectele tonice ale excitării corticale. Protocolul de îmbunătățire alfa a fost mai eficient în suprimarea erorilor de omisiune. Practica neurofeedback-ului permite cursantului să-și schimbe frecvența undelor cerebrale la frecvența dorită în timp ce folosește propriul sau sistem de autoreglare. Doar atunci când frecvența undelor cerebrale a stagiarului NFB este cea așteptată pentru atenție sau relaxare, el va obține punctaje în jocul video pe care îl joacă. Când stagiarul atinge puncte (adică a atins frecvența dorită în undele cerebrale), el experimentează succes și sistemul de întărire este activat și excreția de dopamină a crescut într-un mod natural. Dopamina excretată crește atenția, iar cursantul este motivat să mențină frecvența corectă a undelor cerebrale. Flexibilitatea creierului se reflectă în capacitatea sa de a-și aminti modul în care a schimbat frecvența și învățând să atingă frecvența dorită chiar și atunci când jocul pe computer nu mai este acolo. Acest lucru permite cursantului să mențină atitudinea realizată în viața de zi cu zi și să scadă simptomele ADHD. Neurofeedback-ul a fost introdus pentru a trata ADHD și este capabil sa îmbunătățească nivelul de atenție și să atenueze simptomele de hiperactivitate. Procesul oferă un mecanism prin care pacientul poate normaliza profilul de activitate corticală prin scăderea activității cu undă lentă și creșterea activității cu undă rapidă. Este de așteptat ca compensarea electroencefalogramei disfuncționale (EEG) să mărească concentrarea și atenția și crește nivelul de excitare. De fapt, pacienții vor învăța cum să sporească frecvențele EEG dezirabile asociate cu atenția relaxată și cum să reducă frecvențele nedorite care sunt asociate cu excesul sub sau excesi (Sonuga-Barke și colab., 2013; Daley și colab., 2014)